MICHELLE POVESTESTE: Despre vara si o zi mai mult decat frumoasa

  Am mentionat cat de mult imi place vara? Ei bine, am sa va dezvalui acest lucru acum. Vara este anotimpul in care regele naturii apare pe cer mai puternic ca niciodata si hotaraste sa ne arate ce inseamna adevarata putere, facandu-ne uneori sa ne topim , sa alergam cu disperare dupa o sticla cu apa rece , pentru ca asta face soarele: ne face sa ne incalzim. Dar datorita lui, ne face posibila balacirea in apa semi-rece fara o urmare bolnavicioasa.

 

 As spune ca vara e frumosa in sensul ca este un anotimp profitabil, relaxant deoarece e asa-zisa “vacanta de vara” si de asemenea e aproximativ singurul anotimp in care poti sa mergi la mare. Dar aceste vorbe sunt folosite prea des, prea mult, iar toata lumea deja stie asta. Asa ca o sa va prezint intr-un alt fel oarecum de ce imi place vara asa de mult. Intr-adevar, vara sunt mai multe sanse de calatorit. Iar eu, cum ador mai mult decat orice asta, ador vara si din acest motiv. Acest fapt o sa fie implinit in curand, incepand cu data de 10 august, unde voi vizita cat mai multe orase ale tarii noastre. In acest timp am sansa sa calatoresc cu parintii, mai ales ca in aceasta perioada este posibila reunirea intregii familii. 
  Iar apoi partea cu marea. Da, voi ajunge si pe acolo, cu cei mai buni prieteni. Iar cuvintele care ar putea descrie admiratia si sentimentele mele fata de mare ar fi insuficiente. Insa despre asta o sa scriu un articol special.
    Apoi partea cu balaceala.. Bazinele, piscinele, strandurile.. Spuneti-le cum vreti. Statul la soare, o piele mai colorata,parul mai deschis, petrecerile seara,sucul rece, pepenele verde,  prietenii, plimbarile.. Toate creeaza o atmosfera mai mult decat speciala vara, cel putin pentru mine. Ma puteti numi fana a lucrurilor de mai sus. Plus ca in aceast anotimp imi sarbatoresc si ziua in care m-am nascut, deci vara este garantat o petrecere.

 

  O zi din vara:
   Acum sunt pe bancheta din spate a unei masini albastre, pierdandu-mi timpul privind cu putin interes la peisajele ce ne inconjurau, insa nu prea puteam sa le analizez cum trebuie, datorita vitezei masinii ce facea imposibila claritatea acestora. Printre sunetul prezent al masinii se mai aud 2-3 cuvinte pe germana. De ceva timp imi doream sa invat limba germana, avand un ghid de invatat pentru incepatori chiar bun pe acasa, insa de fiecare data uitam. Dar tot imi doresc sa o invat.
 Printre alte ganduri neimportante, aud surprinzator consatarea “Am ajuns!”. Ridic privirea inainte si observ o poarta cu bare usor vopsite in culoarea alb, iar acestea erau destul de distantate intre ele incat sa se observe peisajul ce avea sa ne fie alaturi intreaga zi : verdeata de smarald si o piscina ce se intindea destul de mult, avand ca protagonist apa din ea, care parea ca ne face cu ochiul. 
  Deja un zambet este schitat pe fata mea, dandu-mi seama ce avea sa se intample intreaga zi. Bataile inimii devin usor accelerate, cauzele principale fiind ajungerea rapida la destinatie (lucru la care nu ma asteptam) si observarea intregii piscini (avand in vedere faptul ca iubesc apa, abia asteptam sa ma balacesc pe o vreme frumoasa).
  Zis si facut. Imediat dupa ce ne-am dat jos din masina, eu impreuna cu sora mea Maria (caci ne intelegem atat de bine, avem atatea in comun, incat noi ne consideram surori ; da, surori cu mame diferite) mergem cat mai repede la piscina. Intram fara vreo ezitare in apa. Aceasta era perfecta pentru noi : ca si temperatura, la inaltime-era fix la limita pentru mine (fiind o persoana scunda, imi ajungea la barbie), insa adancimea sa este un mare avantaj pentru ceea ce a adoram noi : innotul pe sub apa. 
  Am inceput cu scufundarile, bineinteles. Ceea ce se vede pe sub apa este magic : sagetile trimise de soare se pot observa frumos cum stralucesc, una cate una, in apa. Acest lucru m-a fascinat. Si apoi mai este un motiv pentru care nu numai eu, dar si Maria adora asta: deplasarea este atat de usoara incat singura problema in inotul subacvatic este respiratia. 
  Trecea timpul, insa noi tot la scufundari eram. Pana dupa aproximativ o ora, cand hotaram sa luam o pauza. Tocmai cand sa ies din apa aud din nou cateva cuvinte in germana. La fix iesisem, caci ne chemau la masa. Dupa aprovizionarea stomacului cu mancarea specifica verii, si anume carnea pe gratar cu salata, ne intors inapoi in apa. 
  Insa de data asta avea sa fie alftel : cateva persoane placute ni s-au alaturat, urmand sa jucam volei. Avand in vedere ca eu nu mai avusesem parte de aceasta experienta inainte, la inceput am fost cam.. varza. Insa cu timpul puteam juca din ce in ce mai bine. Acest joc a durat cu mult mai mult decat scufundarile noastre de dinainte. Jocul fusese chiar distractiv. La aproximativ fiecare victorie scoteam usoare tipete de bucurie si dadeam palma, iar cei care pierdeau din greseli banale se enervau, bineinteles.
  Dupa aceasta experienta placuta am iesit sa mai stam la soare. Pentru un moment ma opresc in timp, privind din alt unghi atmosfera ce ma inconjoara. Dintr-un unghi magic, care ma inspira mai mult decat oricand (Cred ca se poate observa prin cat am scris pana acum inspiratia primita). Iau telefonul si imi scriu gandurile pe care le cititi acum, pentru a le posta mai tarziu pe blog. 
  Dupa ceva timp intram inapoi in apa si urmeaza sa jucam din nou volei. Insa de data asta ni se alatura si mai multe persoane, jocul devenind mai strans. Deja din primele momente observ unele persoane care erau pline de viata, pline de amuzament, pline de spirit de distractie. Din aceasta cauza jocul a devenit foarte, chiar foarte distractiv, iar uneori era o zarva totala. Am jucat mai bine de data asta, insa o mai si incurcam. 
  Orele au trecut fara sa ne dam seama, iar cerul incepea usor sa se intunece. Iesim intr-un final din apa, Maria fiind cea mai trista caci s-a terminat ziua atat de repede. Fugim repede catre prosoapele noastre, temperatura fiind putin mai scazuta, dar observabila. 
  -De curiozitate, cat e ceasul? o intreb pe Maria.
  -Uite. E 20:28. imi spune ea, aratandu-mi ceasul de la telefon.
  “S-a facut deja 8 jumate seara!” am exclamat in gand, necrezand ca timpul trecuse asa repede. 
  Dupa 20 de minute ne-am urcat in masina si am plecat cu parere de rau, dar si cu bucurie caci avusesem parte de o zi precum imi doream demult, una in care sa nu ma plictisesc deloc.
 Ajung atat de repede acasa pe cat ajunsesem si acolo. Parasesc masina, multumindu-le si salutandu-i pe Maria si membrii familiei ei. 
  Ma indrept catre poarta si o incerc, insa aceasta este inchisa, spre mirarea mea. Iau telefonul in mana cu intentia de a suna-o pe mama, dar.. surpriza! Era descarcat. Acum trebuia sa o astept. 
  Dar acest lucru nu mi-a putut strica dispozitia de bine, caci avusesem parte de cea mai faina zi de vara din anul acesta.

This entry was posted in Intamplari, povestiri and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a comment